|
|
Deși izvoarele scrise din 1405 amintesc de biserica satului, aceasta a fost construită mai devreme în stil romanic. În județul Szabolcs-Szatmár-Bereg, în comparație cu alte județe din Ungaria s-au păstrat multe biserici romanice, iar una dintre cele mai reprezentative se află la Gyügye. Stilul romanic şi-a primit denumirea de la faptul că în arhitectura ei au apărut multe forme și elemente folosite deja în arhitectura antică romană. Această denumire a fost folosită prima dată în Franța la începutul secolului al XIX-lea, pentru denumirea stilului numit până atunci semicircular, bizantin sau german vechi, denumirea nouă răspândindu-se repede în toată Europa. Elementele de stil dominante în partea vestică a Europei în perioada cuprinsă între începutul mileniului doi şi mijlocul secolului XIII. sunt prezente în Bazinul Carpatic şi în secolul XIV. Bisericile romanice rurale sunt de obicei edificii de dimensiuni mici, care se compun din două părţi majore, din navă şi din cor. Această structură arhitecturală se regăseşte şi la Gyügye. Planimetria navelor de biserici romanice este de obicei dreptunghiulară, iar în cazul corului găsim planuri pătrate şi semicirculare. Poate exemplul cel mai frumos de cor în plan semicircular se găseşte în zonă la Csengersima. Corul bisericii din Gyügye are planul pătrat. În jurul anului 1300, ca prevestire a perioadei gotice apar şi coruri cu plan poligonal, precum cele din Csenger sau Szamostatárfalva. Structurile tipice perioadei romanice, precum portalul cu ambrazura treptată, sunt prezente şi la biserica din Gyügye, dar şi în alte locuri din regiune. Acest tip arhitectural se poate regăsi în Ungaria începând de la sfârşitul secolului XI. În arhitectura romanică, indiferent dacă este vorba de o catedrală sau de o biserică rurală, întâlnim ferestrele înguste, cu ambrazura evazată ca nişte guri de tragere, cu închidere semicirculară. Biserica din Gyügye este luminată de trei astfel de ferestre în cor şi două în navă – în afara uneia, toate pe peretele sudic. Această poziţionare a ferestrelor a fost tipică în Evul Mediu şi se poate explica prin simplul fapt că partea sudică este mai însorită, mult mai luminată. Totuşi există şi considerente de tradiţie bisericească în această aranjare aparent obligatoriu prezentă în bisericile din epoca respectivă. Nordul este amintit de Biblie ca tărâmul forţelor întunecate, demonice, de unde va sosi pe Pământ apocalipsa. La fel, vântul dinspre nord a fost asociat cu răul, cu necuratul.
|
