|
SFANTU GHEORGHE: resedintã se judet, este unul din cele mai vechi orase din secuime. Prima atestare documentarã dateazã din anul 1332. Numele orasului provine de la patronul bisericii din localitate, Sfântul Gheorghe. De-a lungul timpului, orasul a fost centrul economic si administrativ. Orasul are azi peste 70.000 de locuitori, este asezat pe malul râului Olt, în valea dintre Muntii Baraolt si Muntii Bodoc. Cele mai importante clãdiri publice ale orasului sunt Biserica reformatã fortificatã, a fost construitã la sfârsitul secolului al XV-lea în stil gotic. Turnul nou a fost construit în 1829, iar orga nouã a maestrului József Angster din Pécs a fost instalatã în 1885. Construirea clãdirilor care înconjoarã fosta piatã, centrul de azi al orasului, a început în prima parte a secolului al XIX-lea. Bibilioteca judeteanã a fost construit în 1832, iar teatrul în 1854-56, unde si-a început activitatea în 1948. Prin 1868 a fost construit Bazarul, în turnul cãruia în 1893 ceasornicarul Müller din Budapesta a instalat ceasornicul. O notã particularã conferã orasului clãdirile proiectate de arhitectul Károly Kós:Muzeul National Secuiesc, Grupul ?colar Textila Oltul, Scoala Primarã Reformatã (azi Casa Elevilor), clãdirile vechi ale spitalului, precum si câteva locuinte. Clãdirea Gimnaziului Syekely Miko a fost inauguratã în1893. Cândva, erau vestite târgurile din Sfântu Gheorghe. Dupã 1990 s-a încercat reînnoirea acestei traditii prin organizarea a douã târguri în fiecare an. Târgul de primãvarã coincide cu ziua sfântului patron al orasului, Zilele Sfântu Gheorghe (24 aprilie), când centrul orasului este scena unor ample manifestãri. În toatã tara, politica de industrializare fortatã a vechiului regim a dus la distrugerea spatiului urbanistic traditional al localitãtilor. Nici Sfânti Gheorghe nu a scãpat neatins, o mare parte a orasului cãzând pradã urbanizãrii megalomane. Totusi, spre deosebire de multe alte orase, aici centrul si-a pãstrat partial aspectul din trecut.
|